Laserele cu stare solidă apar sub formă de lasere cu fibre sau disc, cu niveluri de putere similare cu laserele cu dioxid de carbon. Denumirea unui laser cu fibra este determinata de mediul activ laser, caz in care este un solid sticlos sau cristalin sub forma de fibre sau discuri.
Într-un laser cu dioxid de carbon, fasciculul laser este ghidat prin traseul fasciculului prin dispozitive optice, în timp ce fasciculul laser cu fibre este generat în fibra activă și ghidat către capul de tăiere al mașinii prin fibra de transmisie. Una dintre diferențele cheie, în afară de mediul laser în sine, este lungimea sa de undă.
Lungimea de undă laser a unui laser cu fibră este de aproximativ 1 µm, în timp ce cea a unui laser cu dioxid de carbon este de 10 µm. Laserele cu fibre au lungimi de undă mai scurte și rate de absorbție mai mari atunci când tăiați oțel, oțel inoxidabil și aluminiu. O rată de absorbție mai mare înseamnă că este generată mai puțină căldură în materialul prelucrat, ceea ce este cu siguranță un atribut pozitiv.
Tehnologia CO2 este alegerea ideală pentru jucătorii versatili care prelucrează diverse materiale și plăci metalice groase. Pe de altă parte, sistemele de tăiere cu laser cu fibre pot procesa o gamă largă de grosimi de tablă de la subțire la groasă, inclusiv materiale precum oțel, oțel inoxidabil și aluminiu, până la metale neferoase (cupru și alamă).
Avantajul laserului CO2 constă în calitatea sa de tăiere în oțel gros (oțel cu emisii reduse de carbon). Pe de altă parte, laserele cu fibră au viteze mari de tăiere și costuri de operare reduse pe oră. Laserul cu fibră necesită mult mai puțină energie decât laserul cu dioxid de carbon, iar eficiența sa electrică este de până la 5 ori. Mai important, calea fasciculului laserelor cu fibră este mai simplă. Un alt avantaj major este că ocupă o zonă mai compactă.